Ryze | IT, Gadgets si Crypto

Atunci cand Assassin’s Creed III a fost lansat initial, acum aproape sapte ani, cei de la Ubisoft, compania producatoare, il numeau ” ultimul dinozaur”. Si asta datorita faptului ca, jocurile single-player de o asemenea dimensiune si complexitate nu numai ca deveneau extrem de scumpe de produs, insa pareau a fi si in afara curentului de jocuri contemporane din acea perioada. Acest curent a evoluat similar pana in zilele noastre, si trebuie sa ne intrebam : de ce sa ne indreptam atentia asupra acestui titlu acum?

Chiar si constienti de faptul ca Assassin’s Creed III era iesit din trend-ul timpului sau, cei de la Ubisoft au jucat pe aceasta carte in continuare, lansand succesul si mai mare – Assassin’s Creed IV Black Flag – un an mai tarziu, si, apoi, la inca un an, Assassin’s Creed Unity. Chiar daca incercarea acelui joc de a aduce franciza mai aproape de generatia curenta a esuat, acest obstacol a fost depasit in 2017, odata cu lansarea Assassin’s Creed Origins, jocul ce a revitalizat seria.

Pentru multi, ideea propusa in Assassin’s Creed III a creat un joc care propunea lucruri mai mari si mai bune decat predecesoarele sale din serie, dar a si pierdut mult din farmecul si noutatea initiala pe parcurs. In zilele noastre, titlul are reputatia de a fi unul dintre cele mai slabe din serie, insa producatorul Ubisoft pare dedicat sa isi reinventeze toate titlurile, asa ca acum a venit randul lui Connor si al Revolutiei Americane sa fie re-cosmetizati.

Desi Connor este in general considerat unul dintre cei mai neinteresanti protagonisti ai seriei, in comparatie cu personajul Ezio, cuprinsul povestii este surprinzator de echilibrat in ceea ce priveste abordarea personajelor britanice si americane, eroul din joc, Connor, pedepsindu-i in egala masura daca acestia erau templieri. Din pacate, firul narativ este, de asemenea, plictisitor, cu o serie aproape interminabila de prologuri, care dureaza, in unele cazuri mai mult decat alte jocuri intregi, si cu un final deloc inventiv.

Cu toate astea, unul dintre punctele forte ale jocului este viziunea sa asupra Americii coloniale a secolului 18, cu orasele sale New York si Boston, cu salbaticia din afara acestora, toate reusind sa arate bine chiar si in ziua de azi. Versiunea remasterizata depune eforturi masive sa imbunatateasca texturile si sa upgradeze sistemul de iluminare, pana la punctul in care, daca esti ingaduitor, arata aproape la fel de bine ca jocurile din ziua de azi.
In Assassin’s Creed III au fost, pentru prima data, introduse luptele navale, si, chiar daca acestea erau absurd de nerealiste, si acum sunt distractiv de jucat. Luptele cu personajul sunt inca savuroase, insa, datorita simplitatii lor, sunt cel mai putin interesant aspect al jocului.

Am putea spune ca sistemul de lupta ramane cel mai slab element din intreaga franciza, mai ales in secventele din zilele noastre, motiv pentru care Assassin’s Creed III este ultimul din serie in care exista Desmond Miles ca si caracter cu care poti juca. Si, avand in vedere cat de frustrant si plictisitor de controlat este acesta, nu e de mirare faptul ca Ubisoft nu prea a mai incercat sa il inlocuiasca.

Cele mai impresionante din joc sunt zonele de salbaticie, pline de animale pe care sa le vanezi, cu o vreme schimbatoare in functie de anotimp, cu fatete de stanci pe care sa te cateri, si cu numeroase asezari mici pe care sa le explorezi. Poti captura forturi mici ale templierilor, sa hartuiesti convoaie intalnite intamplator, sa iti mestesugesti arme si echipament, sa cauti o gama larga de lucruri de colectie, sau doar sa mergi la taverna sa te joci jocuri.
Problema este ca, in timp ce toate acestea erau lucruri noi in 2012, acum nu sunt decat o colectie de clisee, caracteristice oricarui joc open world de azi. Aceasta este problema atunci cand te intorci si incerci sa remasterizezi un joc care, desi era interesant pentru vremea sa, a fost repede depasit de alte titluri, si chiar si de alte titluri din seria sa.

Daca judecam AC III Remastered doar din punct de vedere al unui joc remasterizat, atunci putem spune ca este un efort extrem de impresionant, cu o interfata si un minimap upgradate, si cu schimbari ale sistemului de stealth si lupte, toate ajutand jocul sa para mai modern. Ceea ce nu a fost suficient reparat sunt bug-urile, multe dintre ele fiind exact la fel ca acum sapte ani.

Impreuna cu aceasta versiune, in pachet vin si DLC-urile The Tyranny Of King George si Assassin’s Creed III : Liberation, care, initial, a fost un joc lansat pentru PS Vita, pentru ca mai apoi sa fie remasterizat pentru PlayStation 3 si Xbox 360. In acesta apare prima eroina de gen feminin din serie, insa si aceasta este la fel de interesanta ca si Connor, iar jocul pare superficial si repetitiv, atat din punct de vedere al gamaplay-ului, cat si al povestii.

Daca trecem peste acele bug-uri, insa, AC III Remastered poate fi una dintre cele mai bune remasterizari din ultimii ani. Insa, in ciuda tuturor imbunatatirilor aduse gameplay-ului si graficii, nu ai cum sa updatezi jocul original fara a-l reface complet. De aceea, este o evolutie normala faptul ca jocul, desi important la vremea sa, a fost surcalsat repede de catre continuarile din serie, sa nu mai vorbim de restul titlurilor.

Preluat de pe Metro